Adictii
Ce este dependenta de droguri?
Dependenta se refera la nevoia fizica si dorinta pshica a consumatorului de a consuma drogul.
Ce inseamna sa fii dependent?
Un drog poate da dependeta psihica si/sau fizica. Dependenta fizica se refera la nevoia organica a persoanei de a consuma drogul dupa ce si-a obisnuit organismul cu el. In cazul in care drogul nu mai este administrat, consumatorul manifesta acele „cravings”.
Dependenta psihica insoteste toate tipurile de droguri – consumatorul devenind dependent de senzatia data de drogul respectiv. Aceasta presupune existenta unei dorinte foarte puternice de a consuma drogul regulat si anumite comportamente iesite din comun realizate in vederea procurarii cat mai rapida a drogului.
De ce anume poti deveni dependent?
Alcool: folosit in cantitati mari, este un drog care incetineste creierul si sistemul nervos
Amfetamine: drogurile stimulante ca ecstasy
Cannabis: “marijuana”, “jointul” “iarba”; contine THC – o substanta chimica care da starea de high si duce la dependeta fizica.
Cocaina – drog foarte stimulant, fabricat din planta de coca.
Halucinogene: droguri ce cauzeaza halucinatii – a vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge lucruri care nu exista; numite si „droguri psihedelice”, „tripuri”, „ciupercute magice”, „LSD”, „acid”.
Inhalante: aurolacul; solventi, sprayuri cu vopsea, hidrocarburi precum gazolina, lipici - ce pot fi inhalate pentru a produce starea de high.
Nicotina: drog care creaza o dependenta foarte puternica si se regaseste in tutun.
Opiacee: heroina, opiumul, codeina. Heroina – incetineste activtatea creierului.
Benzodiazepinele: grup de droguri denumite sedative.
Anxietatea
Persoana resimte in mod excesiv anxietatea care poate fi:
somatica - palpitatii, respiratie dificila, gura uscata, greata, mictiuni frecvente, ameteala, tensiune musculara, transpiratii, tremor, tegumente reci;
psihica - sentimente de spaima si amenintare, iritabilitate, panica, anticiparea anxietatii, tensiune interioara, ingrijorare pentru lucruri minore, dificultati de concentrare, insomnie de adormire, incapacitate de relaxare.
Tipuri de tulburari de anxietate:
a) Tulburarea de anxietate generalizata – tendinta la ingrijorare excesiva pentru lucruri cotidiene, tensiune fizica, nervozitate, slaba concentrare
b) Tulburarea de panica – palpitatii, senzatie de nod in gat, ameteli, dureri toracice, frica de a nu innebuni sau frica de moarte subita, ce apar spontan in situatii in care cei mai multi oameni nu s-ar teme
c) Agorafobia – tulburare in care un individ se fereste sa mearga in locuri publice, temandu-se ca ar putea avea un atac de panica si nu ar putea fugi
d) Tulburarea obsesiv-compulsiva
- compulsie = nevoia patologica de a actiona conform unui impuls care, daca i se rezista produce anxietate (comportament repetitiv executat in conformitate cu anumite reguli)
- obsesie = idee, gand sau impuls persistent care nu poate fi eliminat prin logica sau rationamente
e) Tulburari severe de stres – apar la scurt timp dupa un evenimet traumatizant si se manifesta prin - anxietate; depresie; tulburari de somn; imagini, vise sau amintiri legate de evenimentul traumatizant
f) Tulburarea post-traumatica de stres – apare dupa 6 luni, pacientul retraind evenimentul respectiv intr-un mod repetitiv si obsedant, prin imagini, vise sau amintiri.
Depresia
Ce este depresia?
Depresia este una din cele mai frecvente probleme de sanate mentala si se refera la sentimentele de tristete care ne pot afecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, pe toti, cel putin o data in viata. Ea ocupa locul doi pe lista celor mai des intalnite afectiuni medicale, fiind depasita doar de hipertensiunea arteriala. De asemenea, se estimeaza ca 1 din 6 persoane are un episod depresiv la un moment dat in viata.
Doar o mica parte din cei care sufera de depresie ajung sa constientizeze ca au o afectiune care ar putea beneficia de un tratament adecvat. Aceasta situatie de fapt se explica prin prisma tendintei de a evita stigamatizarea sociala sau a lipsei de informare.
Tot prin depresie se descrie o tulburare mintala numita depresie clinica.
Pentru ca depresia este foarte des intalnita, este foarte important sa intelegem diferenta intre tristetea obisnuita si semnele depresiei clinice.
In cazul in care, trecem prin situatii cum ar fi pierderea unei persoane dragi, relatie conflictuala, dezamagire sau frustrare, experimentam sentimente de tristete. Acestea sunt reactii emotionale care dureaza o anumita perioada si corespund situatiilor prin care trecem. Ele nu presupun aparitia depresiei clinice, ci sunt parte integranta din viata de zi cu zi.
Termenul depresie clinica descrie un grup de tulburari caracterizate prin dispozitie depresiva prelungita insotita de de sentimente de anxietate care afecteaza viata persoanei in cauza. Ea poate provoca tulburari ale proceselor fiziologice normale - hranirea, somnul, nivelul de activitate fizica, capacitatea de concentrare si de realizare a diferitelor sarcini.
Indiferent care ar fi simptomele sau cauzele depresiei clinice, daca nu este tratata poate duce la pierderea productivitatii, declin functional si cresterea mortalitatii. Potrivit unui studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, depresia si alte probleme de sanatate mintala constituie cauza principala de reducere a timpului de lucru, pe plan mondial
Ati experimentat unele din aceste stari timp de cel putin 2 saptamani ?
Lipsa de somn sau prea mult somn
Oboseala fizica si/sau mentala
Pierderea poftei de mancare sau pofta de mancare exagerata
Tulburari ale vietii sexuale (scaderea interesului si a placerii)
Scaderea atentiei si a capacitatii de concentrare
Tendinta de a plange fara motiv
Tristete, sentimente de ne-ajutorare , auto-invinovatire, auto-compatimire
Ganduri despre moarte si/sau suicide
Stima de sine scazuta, idei negative sau devalorizante despre propria persoana
Pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere
Reactii incetinite
Dureri de cap frecvente
Iritabilitate
Daca da, atunci e posibil sa fiti depresiv.
Tulburarile bipolare (tulburarile maniaco- depresive)
La copii si adolescenti se remarca prin schimbari exagerate ale comportamentului, trecand de la starile “joase” (depresive) la cele “inalte” (maniace). Intre acestea se interpun starile comportamentale normale. In timpul unei faze maniace, copilul sau adolescentul poate vorbi fara oprire, este agitat avand nevoie de mai putine ore de somn si manifesta o gandire slaba. Tulburarile bipolare se interpun neplacut in viata cotidiana. Acestea pot aparea si la adulti. In general, adultii care prezinta tulburari bipolare, au avut primul acces de acest gen in adolescenta.
Deficitul de atentie – hiperactivitatea
O persona cu aceasta tulburare nu este capabila sa se concentreze, deseori fiind impulsiva si neatenta. Majoritatea copiilor cu aceasta tulburare au mari dificultati in a sta nemiscati, in a face intoarceri si a nu vorbi. Simptomele pot fi evidentiate in cel putin doua medii (de exemplu acasa si la scoala) pentru ca diagnosticul sa fie pus.
Tulburarile de invatare
Tulburarile de invatare afecteaza capacitatea copilului sau adolescentului de a primi sau de a exprima informatiile acumulate. Aceste probleme pot aparea ca dificultati de vorbire sau scriere, ale coordonarii, atentiei sau auto-controlului.
Astfel de dificultati ii pot ingreuna copilului abilitatea de a invata sa citeasca, sa scrie sau de a calcula.
Tulburarile comportamentale
Ii fac pe copii sau adolescenti sa se comporte fata de ceilalti, la primul instinct, in moduri destructive. Tinerii cu astfel de deficiente violeaza drepturile de baza ale celorlalti si regulile societatii. Actele pe care le comit copiii sau adolescentii, adesea devin cu timpul mult mai serioase. Exemplele includ minciuna, furtul, agresivitatea absentarea de la ore, incendierea si vandalismul. Copiii si adolescentii cu astfel de tulburari, de obicei nu au nici un fel de simpatie sau grija fata de ceilalti.
Tulburarile de alimentatie
Pot pune viata persoanei afectate in pericol. De exemplu o persosana care sufera de anorexie nervoasa, nu poate fi convinsa sa-si mentina greutatea normala. Acest tanar este ingrozit de gandul ca s-ar putea ingrasa si nu crede ca, de fapt, se afla sub greutatea normala. In general anorexia afecteaza mai mult adolescentele decat adolescentii. Tinerii care sufera de bulimie simt nevoia de a manca foarte mult. Dupa aceea, elimina ceea ce au mancat abuzand de laxative, vomitand sau facand foarte multa gimnastica.
Autismul
Autismul apare la copii care au implinit varsta de trei ani. Acestia au probleme de comunicare cu persoanele din jurul lor, au un comportament anormal, repetand mereu acceasi operatie de-a lungul unor perioade lungi de timp, de exemplu se leagana sau se lovesc cu capul de un obiect, invart un obiect. Accesele pot varia de la tulburare cu o arie limitata a constientizarii si pot fi predispusi la alte tulburari mintale.
Schizofrenia
Este o tulburare mintala severa. Tinerii suferinzi de aceasta tulburare au perioade psihotice in care pot avea halucinatii (vad, aud, simt lucruri care nu exista), se izoleaza de cei din jur, pierzand contactul cu realitatea. Alte simptome includ incapacitatea de a experimenta placerea, iluziile sau gandurile haotice. Schizofrenia apare mult mai rar decat autismul, la copiii sub 12 ani, dar afecteaza aproape 3 din 1000 de adolescenti.
Ce este schizofrenia?
Este o tulburare care afecteaza o persoana din 100. Ea interfera cu functionarea normala a persoanei si pe termen lung poate produce schimbari de personalitate.
Ea poate aparea in adolescenta sau tinerete sau la persoanele in varsta, dar nu cu aceeasi frecventa.
Unii pot experimenta doar 1 sau 2 episoade pe parcursul intregii vieti, in timp ce la altii poate fi o conditie recurenta de-a lungul vietii.
Evolutia poate fi rapida cu un set de simptome care apar rapid de-a lungul a catorva saptamani sau poate fi mai lenta de-a lungul a catorva luni sau chiar ani. In aceasta perioada, persoana se retrage de obicei din relatiile cu ceilalti, devine deprimata si anxioasa si poate dezvolta frici sau obsesii extreme.
Care sunt semnele schizofreniei?
Idei delirante - credinte false de persecutie, vina sau grandoare sau sentimentul ca se afla sub controlul cuiva din afara. Persoanele afectate descriu comploturi organizate impotriva lor sau pot crede ca au puteri speciale. In anumite cazuri, se retrag sau se ascund pentru a evita persecutarea imaginara.
Halucinatii - aud voci sau simt, vad, miros lucruri care sunt reale pentru persoana in cauza, dar care nu sunt prezente.
Tulburari ale gandirii - debitul verbal este greu de urmarit, sar de la un subiect la altul, fara o conexiune logica. Persoana in cauza considera ca cineva interfera cu fluxul gandurilor sale.
Alte simptome:
Lipsa initiativei, a motivatiei - retragerea din activitati casnice de tipul spalat sau gatit. Face parte din tulburarea si nu este vorba de lene.
Expresii emotionale sterse - abilitatea de exprimare a emotiilor este redusa, apare lipsa de reactie la evenimentele externe triste sau vesele.
Retragere sociala - poate fi cauzata de mai multi factori cum ar fi teama ca cineva il va rani sau teama de interactiune sociala datorita lipsei de abilitati sociale.
Incapacitatea de a constientiza boala - pentru ca au aceste experiente (delir, halucinatii) persoanele cu schizofrenie nu constientizeaza ca sunt bolnavi. De aceea, ei refuza tratamentul care este esential pentru a-si reveni.
Dificultati in gandire - capacitatea de concentrare, de memorare, abilitatea de a planifica si organiza sunt afectate, ceea ce face dificila comunicarea si finalizarea sarcinilor de zi cu zi.
Suicidul la adolescenti
Sinuciderea reprezinta o hotarare intentionata sau voluntara de incetare a propriei vieti. Nu este o forma de evadare ci o incercare serioasa de a rezolva o problema la care persoana nu gaseste alternative.
Majoritatea simptomelor asociate gandurilor suicidare, sunt similare cu manifestarile depresiei. Parintii, profesorii, consilierii scolari ar trebui sa acorde o atentie marita urmatoarelor semne, pentru ca acestea ar putea indica tendinta de auto-ranire la adolescenti:
Modificari in obiceiurile alimentare sau tulburari de somn
Retragere si izolare fata de familie, prieteni, activitatile zilnice
Acte violente, comportament rebel, vagabondaj
Consum de alcool sau droguri
Neglijenta personala
Schimbari de personalitate
Plictiseala, dificultati in concentrare, deteriorarea rezultatelor la invatatura
Plangeri frecvente cu privire la simptome fizice (de tipul dureri de stomac, dureri de cap, oboseala), deseori asociate emotiilor
Lipsa de interes fata de activitatile care ii faceau placere adolescentului pana atunci
Ignorarea laudelor sau incurajarilor
Un adolescent care are ganduri de suicid poate prezenta si urmatoarele semne:
Sentimentul ca este o persoana rea
Afirmatii de genul: «Nu voi mai fi o problema pentru mult timp » sau «Nimic nu mai conteaza» sau «Nu e de nici un folos», «Nu va voi mai vedea»
Aruncarea unor obiecte personale pretioase
Oscilatii bruste ale atitudinii - entuziasm exagerat dupa perioade de depresie
Semne de psihoza - halucinatii sau ganduri bizare.
Violenta in randul tinerilor
Comportamentele violente la copii si adolescenti pot include un spectru larg: crize de furie violente, agresivitate fizica, batai, amenintari de a rani alte persoane (inclusiv ganduri de omucidere), folosirea armelor, cruzime fata de animale, incendierea, distrugerea intentionata a proprietatii si vandalismul.
Violenta si tulburarea mintala
Perceptia publica, incurajata de mass-media, ca boala mintala este puternic legata de violenta, nu este sustinuta de evidentele stiintifice. Aceasta prejudecata este intretinuta de catre televiziune si presa scrisa prin articolele sau reportajele de senzatie difuzate despre “nebunii periculosi“, prin folosirea populara a termenilor psihiatrici (cum ar fi “psihotic“ si “psihopat“) si nu in ultimul rand de catre industria spectacolului care exploateaza aceste stereotipii. Marea majoritate a oamenilor cu o boala mintala nu comit niciodata un act de violenta.
Publicul justifica frica si respingerea oamenilor etichetati ca bolnavi mintali si incearca sa-i izoleze in comunitate, prin aceasta presupunere a pericolului. Cercetarile arata ca persoanele cu probleme de sanatate mintala nu sunt mai periculoase decat persoanele sanatoase din aceiasi populatie. Mai putin de 3% din pacientii bolnavi mintal au un potential de violenta, atunci cand nu se trateaza sau cand primesc un tratament inadecvat si cand intervine consumul de alcool si droguri.
Factorii de risc
In comparative cu alti factori sociali, boala psihica are prea putina legatura cu faptul ca cineva comite acte violente. Riscul de a deveni violent impotriva altora poate sa nu aiba nici o legatura directa cu a fi diagnosticat ca bolnav mintal in trecut sau internat intr-un spital psihiatric. Factorii de risc pentru violenta, atat la populatia sanatoasa cat si la cei cu probleme de sanatate mintala sunt:
Sexul masculin
Dezintegrarea sociala
Istoria unui comportament violent
Abuzul de alcool sau de substante
Credinta inselatoare ca viata ii este pusa in pericol; tratamentul corespunzator al acestor simptome minimizeaza riscul violentei.
