ABILITĂȚI DE VIAȚĂ INDEPENDENTĂ

Fundația pentru Copii Slovacia a identificat trei mari categorii de abilități de viață în funcție de nivelul de interacțiune sociala:

1. Abilități de viață intrapersonale – la nivel personal, de relaționare a unei persoane cu sine unde putem include auto-reflecția, modul de abordare și gestionare a propriilor emoții, cunoașterea de sine și auto-evaluare pozitivă, motivație și procese de gândire etc. 

2. Abilități de viață interpersonale – la nivelul interacțiunii dintre persoane, de comunicare și relaționare cu ceilalți în care putem include lucrul în echipa, cooperare, exprimarea deschisă a emoțiilor, ascultare activa, gestionarea și soluționarea conflictelor etc. 
3. Abilități de viață în comunitate – la nivelul interacțiunii în comunitate și societate; exemple de astfel de abilitați: voluntariat, cunoașterea și utilizarea structurilor autorităților locale, implicarea în luarea deciziilor la nivel local, comportament pro-social, cunoașterea drepturilor, obligațiilor și libertăților cetățenești, gândire ecologica etc. Prin serviciile sale, Fundația Estuar a abordat următoarele domenii ale abilităților de viață independentă:
   
   Viață zilnică: nutriție, planificarea meniului, cumpărarea alimentelor, prepararea mâncării, comportamentul corect la masa, curățenia bucătăriei și depozitarea mâncării, managementul și siguranța casei.
   
   În general, părinții sau apartinatorii persoanelor cu probleme de sănătate mintală devin extrem de protectivi față de copii lor (sau oricare ar fi gradul de rudenie). De cele mai multe ori, persoanele având un diagnostic psihiatric sunt date la o parte din viața curentă din familie și din căminul lor. Chiar dacă nu exprimă în clar, neputință este invocată în mintea fiecăruia. Consecință directă la astfel de atitudini și comportamente este acceptarea.
   
   De aceea persoanele din grupul nostru țintă adesea nu se cunosc suficient alimentele de baza și compoziția felurilor de mâncare care se servesc. Nu știu ce implică procesul de achiziționare și gătire (nu știu să aleagă și să cumpere în magazine, nu știu să curețe masa după ce mănâncă etc). Însă toate aceste abilități pot fi dezvoltate dacă li se acordă încredere! Gestiunea locuinței și folosirea resurselor comunitare: se referă la acele arii de deprinderi necesare pentru ca o persoană să facă o tranziție pozitivă către comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul și resursele comunitare.
   
   Pe același principiu, de supra-protecție, de multe ori există persoane care nu au folosit o mătură sau nu au curățat bucătăria sau baia.
   
   Din cauza bolii și tendinței de izolare a persoanelor cu probleme de sănătate mintală, aceștia dezvoltă o anxietate de mulțime, de utilizare a mijloacelor de transport în comun. Nu mai relaționează cu nici un fel de autoritate (în afara instituțiilor psihiatrice) ceea ce determină în destul de multe cazuri și abuzurile și nerespectarea drepturilor acestor persoane din partea terților.
   
   Managementul banilor: se concentrează pe arii de deprinderi care ajută persoanele să ia decizii financiare înțelepte; noțiuni despre bani, economii, venituri și impozite, operațiuni bancare, obținerea de credite, plan de venituri și cheltuieli (buget personal), abilități de consumator. Abilitățile de viață independentă cuprind și aspectele financiare. Există persoane cu probleme de sănătate mintală care nu știu ce înseamnă planificarea finanțelor proprii; exemplu – din cauza tratamentelor psihiatrice nevoia este de a fuma, ca urmare prima alegere este cumpărarea țigărilor și, numai dacă mai rămân bani, restul datoriilor personale.
   
   Îngrijirea personală: promovează dezvoltarea fizică și emoțională armonioasă a persoanei prin igiena personală, stil de viață sănătos, sexualitate corectă. Dorință Fundației Estuar ca persoanele cu probleme de sănătate mintală să conștientizeze nevoia îngrijirii personale, consecințele lipsei acestei îngrijiri, beneficiile pe care ei la au daca obțin aceste abilități în relație cu ceilalți cu care interacționează, dar mai presus de toate beneficiile pentru propria persoană. E drept că același dușman veșnic prezent în viață unei persoane cu boală psihică poate să fie tocmai tratamentul fără de care nu ar putea să funcționeze pentru sine și pentru comunitate. Efectele secundare pot fi destul de pregnante: pierderea motivației, pierderea interesului față de propria persoană – de aici și neglijența față de aspectul fizic, față de propriile emoții etc. 

Dezvoltarea socială: se concentrează asupra modului în care persoana se relaționează cu ceilalți prin dezvoltare personală, conștiință culturală, comunicare, relații sociale. Așa cum spuneam și mai devreme, tendința este de izolare de aceea trebuie lucrat și reconstientizată nevoia pentru relaționare, pentru participare/ implicare, contribuție etc. Trebuie reconstruită încrederea în sine și dorință de a da piept cu viața. 

Integrare profesională: se referă la ariile de deprinderi care ajută persoanele să își finalizeze programele educaționale și de formare și să urmeze o cariera conform interesului lor. Acest domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei, angajare, luarea deciziilor și pregătire prin studiu, instruire, programe de calificare. 

Boala psihică, sănătatea mintală la adult – nu sună bina în fața nici unui angajator. Nimeni nu vrea să se asocieze sau să dea șanse unui ”nebun”. E drept că este nevoie de multă înțelegere și multă încredere pe care trebuie să o acorzi unei astfel de persoane. 

Toate persoanele diagnosticate cu o boală psihică beneficiază de indemnizație de handicap, parte din acestea chiar și de pensii. Prima problemă în aceste cazuri este lipsa de interes și de motivație pentru a merge la un loc de muncă. De cele mai multe ori, șansa acestor persoane de angajare este doar în zona de muncitor necalificat. Însă boala psihică nu înseamnă dizabilitate intelectuală! De aceea vom vorbi despre planificarea cariere, luarea deciziilor, instruire/calificare potrivită pentru fiecare persoană. 

Piață de muncă te obligă să ai o anumită conduită în prezentarea personală: CV adaptat, scrisoare de intenție, interviu, cunoașterea drepturilor proprii (ale potențialului angajat) și cunoașterea obligațiilor angajatorului. Este important că aceste persoane să iasă din categoria de asistat și să își asume categoria de contributor! Aceasta poziție le vă aduce multe recompense pe plan personal și o dezvoltare personală normală. 

Cui i se adresează programul de dezvoltare a abilităților de viață independentă?

Conceptul de dezvoltare a abilităților de viață a fost inițiat pentru atingerea unor nevoi ale copiilor și tinerilor, extinzandu-se mai apoi asupra copiilor și tinerilor din categoriile defavorizate (cu dizabilități, minorități, beneficiari ai serviciilor de protecție a copiilor sau cei părăsind sistemul de protecție etc).

Acest concept a fost adus în România de către Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile încă din 2006, focusul fiind asupra copiilor și tinerilor. Totuși conceptul poate fi extins și asupra persoanelor adulte, iar în cazul Fundației Estuar, programul de dezvoltare a abilităților de viață independentă se adresează persoanelor cu probleme de sănătate mintală, fie că este vorba de o boală diagnosticată sau o problemă temporară (depresie, anxietate, stres etc). Bineînțeles abilitățile de viață au fost dezvoltate prin diversele mecanisme private sau de stat înainte de anul 2006, fără a fi teoretizate sau structurate într-un program aparte. 

Cum anume introducem un program de dezvoltare a abilităților de viață?

Un program de dezvoltare a abilităților de viață trebuie să aibă beneficiarii acestuia în centrul atenției. De aceea este important să determinăm care sunt nevoile specifice pentru grupul țintă avut în vedere fie că este vorba de copii și tineri, fie că este vorba de persoane cu probleme de sănătate mintală, grupul țintă al Fundației Estuar. Evaluarea nevoilor se vă face nu numai pentru a determina acoperirea acestora dar și pentru a evidenția punctele care nu au fost atinse, interesele beneficiarilor programului, situația fiecărei persoane implicate în programul. Mijloacele implicate în introducerea și implementarea programului sunt de asemenea foarte importante. Trebuie să se determine echipa care va fi implicată în programul de dezvoltare a abilităților de viață, numărul activităților de intervenție, resursele materiale, finaciare și de timp necesare pentru aplicarea activităților.

Modelul LSDC (Life Skills Development Cycle) elaborat de către Ales Bednarik definește patru pași în dezvoltarea unei abilități de viață: 

1. Definirea și selectarea abilității de viață pe care dorim să dezvoltăm la beneficiarul/ grupul țintă urmărit Determinarea abilității de viață ce urmează a fi dezvoltată se poate face prin metode clasice de genul aplicarea de chestionare cu întrebări care să țintească comportamentele sau situațiile de viață deficitare; interviul care țintește obținerea de date detaliate cu privire la persoana intervievată însă se pot identifica și opinii specifice, sentimente, atitudini vis-a-vis de tema abordată. Pentru definirea și selectarea abilității de viață se mai poate folosi observația (examinarea sistematică și intenționată a unui eveniment, comportament, persoană sau grup) precum și portofoliul (un dosar în care se includ realizările, lucrările personale și experiențe tocmai pentru a desena interesele persoanei, evoluțiile, performanțele, competențele, dar și aspectele problematice ale acesteia).
2.  Prezentarea abilității de viață beneficiarului programului și descrierea acesteia în limbaj concret prin comportamentul caracteristic Pornind de la abilitatea de ”a face”, avem un comportament asociat ”am fost la un curs și știu tehnica”. De aceea putem să abordăm o abilitate pe care trebuie să o obținem sau să o dezvoltăm. Relaționarea poate să fie o abilitate de dezvoltat pentru o persoană marjand pe comportamentele caracteristice: comunicare, cooperare, acceptarea diferențelor, soluționarea conflictelor etc.

3. Dezvoltarea abilității de viață. Pentru a dezvolta abilitățile de viață trebuie pornit de la specificul persoanei iar această persoană trebuie motivată și implicată activ. De aceea se recomandă că persoana să fie expusă la activități organizate într-un mediu sigur (consecințele comportamentului persoanei există doar la nivel psihologic), că mai apoi să obțină sarcini și roluri în acest mediu sigur, să fie expus la situații spontane în acest mediu sigur pentru ca mai apoi să fie create premisele instruirii pentru pregătirea pentru viață reală. Pentru că procesul să fie complet, profesionistul va încuraja să utilizeze abilitățile noi obținute în viață reală a persoanei implicată și va urmări progresul acesteia.
   Procesul este construit în funcție de abilitatea pe care o dezvolți. De cele mai multe ori se utilizează grupuri tocmai pentru a simula situații de viață. Metodele folosite sunt discuțiile de grup, brainstormingul, jocurile, atelierele, jocul de rol, analiza de caz, instruirea directă, simularea, investigația.
4. Evaluarea care se va face atât pe parcursul derulării programului, cât și la sfârșit și urmărește îmbunătățirea programului de dezvoltare a abilităților de viață. Pentru un bun proces de evaluare, este necesar ca nevoile de dezvoltare să fie identificate corect, să se contureze o imagine inițială a programului de dezvoltare a abilităților de viață (verificându-se coerență între context, obiective, activități, resurse, rezultate așteptate). De asemenea este indicat să existe evaluări intermediare pentru a determina dacă implementarea programului de dezvoltare a abilităților de viață este adecvată.
   
   Evaluarea finală stabilește dacă s-a răspuns la nevoile beneficiarilor, s-a înregistrat un progres în urma participării la program, resursele utilizate fiind alocate eficient, fie că este vorba de cele financiare, fie de cele umane sau de alt gen. 

Care este echipa care gestionează programul de dezvoltare a abilităților de viață în cadrul Fundației Estuar? Fundația Estuar oferă servicii adaptate pentru fiecare individ. Intervenția se bazează pe management de caz iar managerul de caz, în funcție de nevoile identificate pentru dezvoltarea abilităților de viață dispune de o echipă complexă formată din: psiholog, asistent social, terapeut ocupațional, jurist, consilier vocațional, psihiatru, instructori pe diverse zone de interes și pe diverse calificări. Toți aceștia lucrează pentru ca beneficiarii serviciilor Fundației Estuar să obțină competențele sociale și emoționale necesare pentru supraviețuirea și conviețuirea în comunitate.

Toate Drepturile Rezervate – Fundația Estuar