CE ESTE SĂNĂTATEA MINTALĂ

OMS (Organizația Mondială a Sănătății) descrie sănătatea mintală ca fiind: „O stare de bine în care fiecare persoană își realizează propriul potențial, poate face față tensiunilor normale ale vieții, poate lucra cu folos și productiv și este capabilă să contribuie la rândul ei la dezvoltarea comunității din care face parte“.

Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății) sănătatea mintală este o componentă importantă a sănătății generale, alături de sănătatea fizică și starea de bine socială. O sănătate mintală bună implică mai mult decât absența dizabilităților și a tulburărilor psihice, ea influențând atât sănătatea fizică cât și starea de bine la nivel emoțional, cognitiv și comportamental. Drept urmare, implică nu numai evitarea deteriorării stării de sănătate ci și preocuparea continuă pentru menținerea unei stări constante de bine în viața de zi cu zi.

Sănătatea mintală este un element important in toate stadiile dezvoltării noastre, din copilărie până la vârsta adultă și influențează modul în care facem față situațiilor stresante , relaționăm cu cei din jur și luăm deciziile in viață.

În același timp sănătatea mintală este influențată de o serie de factori, cum ar fi factori specifici vieții personale, factori specifici relațiilor inter sociale și factori specificii stării de sănătate.

Beneficii

Menținerea sănătății mintale este un proces continuu de îngrijire personală, având influențe multiple asupra funcționalității persoanei și capacității acesteia de a trăi o viață cu sens.

O sănătate mintală pozitivă permite oamenilor să:

• Își realizeze potențialul propriu la nivel înalt;
• Facă față stresului cotidian;
• Muncească în mod productiv;
• Aducă o contribuție semnificativă la propria comunitate.

Factori care influențează sănătatea mintală

Factorii care afectează sănătatea mintala si perturbă rutina zilnică sunt:

• Stresul;
• Consumul de alcool și droguri;
• Infecțiile perinatale;
• Diverse probleme de sănătate fizică, cum ar fi diabetul, cancerul și durerea cronică;
• Diverse experiențe adverse de viață , ca de exemplu abuzul și presiunea socio-economică;
• Stilul de viață nesănătos;
• Sentimentul de singurătate si izolare socială.

Istoricul tulburărilor mintale în familie, și existența anumitor gene predispozante, sunt asociate cu o predispoziție pentru apariția tulburărilor mintale, ca de exemplu schizofrenia, depresia, anxietatea. Acestea nu constituie însă o condiție obligatorie în sine, fiind nevoie de manifestarea unui cumul de alți factori pentru declanșarea tulburărilor mintale. În același timp problemele de sănătate mintală se pot manifesta inclusiv la nivelul persoanelor care nu au gene predispozante sau istoric de tulburări mintale în familie.

Statutul financiar sau apartenența la grupuri etnice marginalizate, existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă, discriminarea rasială, excluziunea socială, încălcarea drepturilor omului, influențează de asemenea sănătatea mintală. 

Semne de avertizare

Semnele care pot arăta deteriorarea sănătății mintale sunt:

• Mâncatul în exces sau prea puțin;
• Dormitul în exces sau insomnia;
• Izolarea socială;
• Evitarea activităților cotidiene;
• Lipsa de plăcere pentru activitățile care produceau plăcere în mod normal;
• Nivelul scăzut de energie sau lipsa de energie;
• Sentimentul de gol interior;
• Durerile inexplicabile;
• Sentimentul de neputință și lipsa de speranță;
• Fumatul, consumul de alcool și de droguri;
• Stările de confuzie, agitație, enervare, îngrijorare, frică, tristețe;
• Problemele de concentrare și atenție;
• Furia și agresivitatea îndreptate asupra familiei și a prietenilor;
• Schimbările bruște și severe în stările emoționale;
• Gândurile iraționale și imaginile persistente de care nu poți scăpa;
• Auzul de voci în propria minte sau faptul de a crede lucruri care nu se întâmplă în realitate;
• Gândurile legate de auto-vătămare sau de a le face rău celor din jur;
• Incapacitatea de a performa sarcinile zilnice, ca de exemplu îngrijirea personală, îngrijirea familiei, performarea activităților școlare și a celor profesionale.

Tulburări mintale (afecțiuni psihice)

Există o diversitate de tulburări psihice care afectează funcționalitatea persoanei în grade diferite, depinzând de modificările înregistrate la nivel emoțional, cognitiv, perceptiv, comportamental și relațional.

Printre principalele tulbărări mintale se regăsesc:

Tulburările anxioase

Tulburările anxioase sunt de mai multe tipuri, incluzând atacurile de panică, fobiile specifice, anxietatea socială, anxietatea generalizată. Tulburările anxioase au în comun frica excesivă și anxietatea, precum și perturbările de comportament asociate cu emoțiile puternice.

Atacurile de panică constau în episoade bruște de frică intensă care se manifestă rapid și ating punctul maxim în câteva minute. Atacurile de panică pot să apără în mod neașteptat sau pot fi activate de situații sau obiecte specifice. În timpul unui atac de panică persoană poate să experimenteze următoarele stări la nivel fiziologic: palpitații, transpirație, senzația de leșin, respirație sacadată și lipsa de aer, sau senzație de sufocare, frica de a pierde controlul, frica de moarte, frica de a înnebuni. Specifică în cadrul atacurilor de panică este și frica dată de anticiparea declanșării atacurilor de panică viitoare. La nivel comportamental, persoana ajunge să evite orice situații, locuri sau comportamente asociate cu declanșarea acestora. Există posibilitatea diagnosticării atacurilor de panică împreună cu agorafobia.

Agorafobia este o frică intensă legată de locuri sau situații din care poate fi dificil să scapi sau în care există posibilitatea să nu primești ajutor în eventualitatea apariției simptomelor unui atac de panică, sau a altor simptome care duc la sentimentul de jenă sau neputință. Agorafobia se poate manifestă în spații deschise, ca de exemplu în parcări, pe poduri, în tuneluri, în piețe; în transportul public; în spații închise ca de exemplu în magazine, teatre, cinematografe; la cozi și în cazul ieșitului singur din casă.

Fobiile specifice implică o frică sau o anxietate intensă de situații și obiecte specifice. Cele mai des întâlnite fobii sunt de înălțime, de zbor, de animale (șerpi, păianjeni), de sânge și de injecții și leziuni. Obiectele sau situațiile specifice sunt evitate sau sunt suportate cu frică sau anxietate intensă.

Anxietatea socială implică o anxietate intensă legată de evaluarea negativă din partea semenilor. Această se manifestă în situații sociale, ca de exemplu cunoașterea de persoane noi sau susținerea de conversații; în situații în care persoana poate fi observată, ca de exemplu atunci când mănâncă sau bea și situații care implică evaluarea performanței, ca de exemplu vorbitul în public, diverse situații la muncă sau la școală. Ca și comportament, persoanele ajung să evite situațiile care induc anxietate.

Anxietatea generalizată implică frică sau anxietate excesivă în majoritatea zilelor pentru cel puțin 6 luni, legatăde arii variate ale vieții persoanei, ca de exemplu sănătatea, munca, interacțiunile sociale, rutina zilnică, familia. Simptomele specifice pot fi neliniște, nerăbdare sau sentimentul de a fi la limită, oboseala, probleme de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, dificultăți în controlul emoțiilor, perturbări ale somnului. Nivelul ridicat de anxietate poate afecta funcționalitatea persoanei in interacțiunile sociale, muncă sau școală.

Tulburările depresive

Tulburările depresive includ tulburarea de perturbare afectivă de tip disruptiv, tulburarea depresivă majoră, tulburarea depresivă persistentă (distimia) și alte tulburări depresive. Depresia este o tulburare psihică des întâlnită, caracterizată de stări de dispoziție triste, vid interior și iritabilitate, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, pierderea plăcerii, sentimental de vinovăție și stimă de sine scăzută, probleme cu somnul și apetitul alimentar, stări de oboseală și probleme cu concentrarea. Pot fi înregistrate și acuze somatice fără cauze medicale identificabile. În marea majoritate a cazurilor, depresia se raportează mai des în cazul femeilor. Depresia afectează funcționarea normal a persoanei și în forma să cea mai severă duce la suicid. Tratarea depresiei ar trebui să includă psihoterapie și acolo unde este cazul tratament psihiatric. Este importantă identificarea atât a factorilor de stres , cum ar fi problemele financiare, problemele la locul de muncă, abuzul psihologic și fizic, cât și a surselor de sprijin social, ca de exemplu familia, prietenii dar și a grupurilor de suport.

Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară și tulburările înrudite cuprinde printre altele tulburarea bipolară I, tulburarea bipolară II, tulburarea ciclotimică. Tulburarea bipolară este formată din episoade maniacale și depresive separate de perioade de normalitate emoțională. Episoadele maniacale implică stări puternice de iritabilitate, creșterea activității direcționate către un obiectiv (activitate socială, școlară,profesională, activitate sexuală), agitație psihomotorie, fugă de idei sau sentimentul de accelerare a gândirii, distractibilitate, debit verbal ridicat, ritm verbal ridicat, stimă de sine exagerată, și o nevoie de somn redusă, implicarea excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute. Persoanele care au doar episoade maniacale, fără să treacă prin episoade depresive, sunt de asemenea incluse în clasificarea tulburării bipolare. În cadrul tulburării bipolare, alterarea dispoziției poate fi suficient de severă pentru a provoca deteriorarea semnificativă în funcționarea socială sau profesională și poate duce la spitalizarea cu scopul de a preveni situații de auto-vătămare sau vătămarea altor persoane. Tratamentul recomandat pentru această tulburare constă în psihoterapie și tratament medicamentos.

Tulburări din spectrul schizofreniei si alte tulburări psihotice

Tulburările psihotice, conform DSM V (Manualul de diagnostic și statistica tulburărilor mentale) include schizofrenia, tulburarea schizoafectivă, alte tulburări psihotice și tulburarea de personalitate schizotipală. Psihozele, inclusiv schizofrenia sunt caracterizate de distorsiuni la nivelul gândirii, al percepției, al emoțiilor, limbajului, al sinelui și la nivel comportamental. Experiențele psihotice principale constau în halucinații (auditive, vizuale, tactile) și ideație delirantă (credințe false rigide și suspiciuni, care sunt susținute și menținute cu tărie, chiar și atunci când sunt dovezi clare contrare), discurs dezorganizat și comportament motor profund dezorganizat sau anormal (inclusiv catatonie) și simptome negative. Tulburările psihotice afectează funcționalitatea persoanei și fac dificilă implicarea în activități profesionale, școlare, de socializare, cât și desfășurarea activităților cotidiene. Tulburările psihotice se declanșează în principal în perioada  adolescenței și la vârsta de adult tânăr.

În cazul acestor tulburări este nevoie de tratament psihiatric, psihoterapie și sprijin social, persoanele reușind astfel să se integreze în societate și să ducă o viață funcțională și productivă.

Tulburarea Obsesiv Compulsivă

Tulburarea Obsesiv Compulsivă este des întâlnită atât în rândul femeilor cât și a bărbaților și copiilor. În majoritatea cazurilor debutul tulburării are loc în perioada tinereții. Tulburarea este caracterizată de gânduri obsesive și compulsii.

Obsesiile constau în gânduri, imagini, impulsuri, recurente, neplăcute, persistente și intruzive, care cauzează stări de anxietate și neliniște. Compulsiile sunt comportamente repetitive (de exemplu: spălat excesiv pe mâini, ordonarea excesivă a lucrurilor, verificatul în mod repetat al aragazului sau ușii), sau acte mentale repetitive (de exemplu: numărat, repetare de cuvinte în gând), care sunt menite să reducă emoțiile neplăcute, cauzate de gândurile obsesive și care sunt manifestate conform unor reguli aplicate în mod rigid.

Tulburarea obsesiv-compulsivă poate interfera cu funcționarea normală a persoanei, cu impact asupra relațiilor sociale, capacității de muncă și de studiu. Tratamentul recomandat pentru această tulburare constă în psihoterapie și tratament medicamentos.

Modalități prin care iți poți menține o sănătate mintală pozitivă

Sănătatea mintală pozitivă poate fi menținută prin implicarea în următoarele tipuri de activități:

• Activități de socializare;
• Activități sportive;
• Activități recreative;
• Cultivarea de hobby-uri; 
• Activități îndreptate spre întrajutorarea semenilor;
• Activități care vizează contactul cu natura;
• Activități de liniștire a minții, cum ar fi yoga, meditație, mindfulness, exerciții de respirație;
• Psihoterapia.

De asemenea pentru o sănătate mintală pozitivă mai sunt recomandate:

• Dezvoltarea metodelor de creștere a rezilienței, menite să ajute persoana să facă față stresului; 
• Menținerea unei stări fizice optime prin alimentație sănătoasă, un program clar de somn, hidratare corespunzătoare, evitarea fumatului și a consumului de alcool în exces.

În anumite cazuri, menținerea sănătății mintale implică și renunțarea la, sau desprinderea pentru anumite perioade de timp de acele activități care induc stres puternic, cât și renunțarea la acele relații care afectează sănătatea mintală și starea de bine