Povești adevărate
Salutare! Eu sunt Georgel Rădulescu unul din beneficiarii Fundatiei Estuar din Ploiesti… omul care nu s-a oprit din viata. Am strabatut un drum destul de anevoios la inceput. Cam prin 1996 destinul m-a scapat din mana pentru o fractiune de secunda si m-am trezit bolnav psihic. Boala asta nu intreaba pe nimeni cine este sau ce face. Ea vine si se instaleaza asemeni unui virus de calculator la care oricat te-ai strădui sa il desfiintezi nu ai reusi dar unii virusi nu sunt atat de pregătiți sa strice totul si iata ca de data asta am intalnit si eu unul de acest gen. Astfel… m-am imbolnavit la varsta de 29 de ani. Nu intru in amanunte… unele lucruri chiar nu mai pot fi spuse…
Odata cu instalarea schizofreniei mi-am pierdut prietenii si in schimbul lor am primit halucinatii auditive, vizuale si palpabile. Sunt o persoana cu capul pe umeri, dar atunci am pierdut singura ata de care ma tineam legat, aveam dorinta de a ajunge la lumina si de a iesi cu totul din acea negură a timpului. Tratamentul care era la moda la vremea aceea ( 6 sedinte electroconvulsionante) a facut ca in doua saptamani sa uit tot ce am invatat pana la vremea aceea. Au urmat 5 ani de recuperare si tratament in spitalul de psihiatrie Voila acolo unde l-am cunoscut pe dl Petrica Toma omul care vazandu-ma ca imi place arta ( compun, scriu, desenez) mi-a prezentat in cateva cuvinte oamenii care ma puteau ajuta. Fundatia Estuar din Ploiesti.
Intr-o zi mi-am luat chitara si m-am prezentat la adresa indicata. Praga nr 26. Nu mare mi-a fost mirarea cand de la intrare am fost invitat de catre un beneficiar sa servesc un ceai din partea casei. Aveam emotii. Nu stiam ce sa le cant dar m-am straduit si am improvizat ceva pe placul tuturor. La un moment dat am fost invitat in biroul doamnei Catalina . Ochii sai patrunzatori si vocea ferma dar blanda mi-au inspirat incredere in ceea ce a devenit mai tarziu pentru mine, Fundatia Estuar -a doua familie. Pot spune cu mana pe inima ca sunt un om norocos. Aici am intalnit salvarea mea personala. Clipele petrecute in piese de teatru puse chiar in scena… de noi beneficiarii mi-au dat curajul ca dorinta mea de a iesi din negura in care intrasem incepea sa prinda chiar si culoare. Urmam tratament, familia imi era aproape, viata mea se schimbase in bine. Mergeam in excursii, vorbeam despre noi, invatam o meserie si eram tratat ca un om normal. Am redevenit omul pe care mi l-am dorit. Sunt beneficiar al Fundatiei Estuar din anul 1999 . Daca exista cineva care nu a vazut sau nu vede ce înseamnă sa fii beneficiar aici sa se contrazica cu mine. Avem de vorbit. Ajutorul pe care l-am primit aici as vrea sa il pot intoarce într-o buna zi. Aici am publicat prima mea carte” Cu Gândul in stele” am ajuns pe scena de la sala Radio cu o piesa proprie ” Tu poate stiai”, am lucrat ca redactor al revistei Estuarul, am primit ajutor psihologic, juridic, psihiatric. M-am implinit. Din omul caruia ii era rusine sa iasa pe strada din cauza stigmatizarii am devenit un creator personal. Imi amintesc cu drag clipele petrecute in cea de a doua familie.
In 2010 Estuarul mi-a schimbat viata pentru a doua oara. M-au ajutat sa ma reintegrez in munca, astfel m-am angajat pe un loc de munca protejat la un supermarket unde lucrez si astazi, si tot prin intermediul Fundatiei am dobandit diploma de lucrător comercial si operator calculatoare. Si aici am fost primit cu bratele deschise. Am invatat sa ma ajut, sa inteleg de ce viata nu ne aude cateodata. Dimineata eram la serviciu dupa amiaza la Estuar. Comunicam cu viata si increderea in mine incepuse sa creasca… Nu vorbesc neaparat la timpul trecut. Azi sunt multumit de ceea ce am devenit datorita implicarii acestor” altfel de oameni” in viata mea. Nu mai am timp sa merg zilnic… intre timp am terminat liceul si acum ma pregatesc pentru examenul de bacalaureat. Sunt recunoscator Doamnelor: Catalina Popescu coordonator, Mariana Anghel si Maria Raducanu medici psihiatri, Adina, Aura, Gabi, Liliana, Crina, Catalin, Cristina si lista poate continua si nu in cele din urma colegilor mei beneficiari :incepand cu Robert si Cezarina si terminand cu peste o suta… Sunt multumit de mine si nu as schimba niciodata nimic din ceea ce mi s-a intamplat. La final totul imi place!!!
