Burnout-ul sau sindromul epuizării este o problemă tot mai actuală în viață persoanelor care lucrează în domenii care implică interacțiuni frecvente cu oamenii. Dacă sarcinile pe care le aveți, fie că sunt la serviciu fie că sunt în afara locului de muncă, vă epuizează din punct de vedere emoțional sau fizic și această situație persistă pentru mai mult timp atunci riscul pentru burnout crește foarte mult.
Burnout-ul este o stare emoțională dominată de oboseală, interes scăzut, frustrare, care interferează cu performanța la locul de muncă. Burnout-ul sau epuizarea sunt văzute că și rezultat al stresului cronic. Persoana care suferă de burnout poate să-și piardă interesul și respectul pentru ceilalți și, în general, are o percepție cinică, dezumanizată asupra oamenilor.
Sindromul epuizării este caracterizat prin:
- un nivel ridicat al epuizării emoționale – energie scăzută, resurse emoționale scăzute
- cinism și depersonalizare – răspuns detașat, negativ față de ceilalți, pierderea sensului, începe că și o modalitate de protecție, de detașare însă tinde spre dezumanizarea persoanelor beneficiare.
- nivel scăzut al realizărilor profesionale: reducerea realizărilor percepute, sentiment de incompetență și productivitate scăzută.
Printre cauzele burnout-ului se numără aspecte legate de locul de muncă: mediu de lucru stresant, periculos, lipsa suportului, lipsa unor relații de respect în cadrul echipei, nivel scăzut de salarizare, program prelungit sau în ture, sarcini suprasolicitante, responsabilitate ridicată, frustrări legate de discrepanța dintre realitate și expectanțele legate de job.
Simptomele burnout-ului apar în mai multe domenii:
– Simptome fizice: oboseală, tensiune, insomnie, probleme somatice, energie scăzută.
– Simptome emoționale și psihologice: plictiseala, sentiment de lipsă de control și suprasolicitare, resentimente, vină, anxietate, încredere în sine scăzută, frustrare, furie, lipsă de speranță, energie scăzută, iritabilitate.
– Simptome cognitive – atitudine negativă față de muncă și față de oamenii cu care lucrează, neîncredere în propria persoană, concentrare scăzută, probleme de memorie, focalizare pe aspectele negative ale unei zile.
– Simptome interpersonale: evitarea colegilor, reducerea comunicării în familie și cu prietenii, izolare.
– Simptome de dezangajare: nepăsare față de sarcinile de serviciu, detașarea față de beneficiari, absențe, dorință de a renunța la locul de muncă, consum de droguri/alcool.
– Simptome legate de calitatea muncii: declin în calitatea muncii, procrastinare, entuziasm scăzut, interes scăzut, motivație scăzută, ineficiență, comportamente ne-etice.
Pași în reducerea sau prevenirea burnout-ului
- Simptomele – recunoașteți simptomele burnout-ului pentru a identifica în ce măsură vă afectează funcționarea socială și profesională.
- Factorii de stres – identificați factorii de stres din viață dumneavoastră și căutați modalități de reducere a impactului acestora asupra stării dumneavoastră emoționale.
- Roluri – identificați rolurile pe care le aveți și timpul pe care îl acordați fiecăruia. Spre exemplu: rolul de angajat 50% din timp, rolul de soție 10% din timp, rolul de mamă 20% din timp, rolul de fiică 7% din timp și rolul de persoană care se relaxează 3%.
- Identificați rolurile pe care vi le doriți și timpul pe care doriți să îl acordați acestora. Spre exemplu: rolul de angajat 30% din timp, rolul de soție 20% din timp, rolul de mamă 30% din timp, rolul de fiică 10% din timp și rolul de persoană care se relaxează 10%.
- Căutați un echilibru între viață personală și cea profesională – căutați soluții pentru a modifica timpul alocat rolurilor importante pentru dumnevoastră.
- Dezvoltați-vă emoțiile pozitive – puteți crește frecvența stărilor emoționale pozitive prin practicarea unor exerciții de psihologie pozitiva. Spre exemplu exercițiul recunoștinței – notați în fiecare seară lucrurile pentru care sunteți recunoscători.
- Implicați-vă în activități plăcute – identificați activitățile pe care vă face plăcere să le faceți și încercați să creșteți frecvența lor.
- Dezvoltați relații pozitive – găsiți modalități de a menține și dezvolta relații semnificative.
- Sens – găsiți un sens al vieții care să implice atât aspecte personale cât și profesionale. Persoanele care găsesc un sens în munca pe care o fac sunt mult mai productive, mai eficiente și mai apreciate la locul de muncă.
- Realizări – reaminți-vă realizările și împlinirile pe plan profesional și personal, și încercați să mențineți un echilibru între acestea.
Adelina Muresan – Psiholog
Referințe
- Gale Encyclopedia of Medicine, 2001.
- Mosby’s Medical Dictionary, 8th edition. 2009.
- Managementul echilibrului viață personală-viață profesională, 2012. Manual realizat în cadrul proiectului “Servicii online de promovare a sănătății mintale la locul de muncă și de armonizare a activității profesionale cu viață de familie”
- Ilgen, D., & Hollenbeck, J. (1991). The structure of work: Job design and roles. In Dunette & L. Hough (Eds.), Handbook of industrial and organizațional psychology, Palo Alto, CĂ: Consulting Psychologies.
- Rothbard, Nancy P. (2001). Enriching or Depleting? The dynamics of engagement in work and family roles. Administrative Science Quarterly.
Toate Drepturile Rezervate – Fundația Estuar