TULBURĂRILE ALIMENTARE (TA)

Tulburările alimentare sunt caracterizate prin afectarea obiceiurilor alimentare și afectarea comportamentelor de control a greutății. Comportamentele alimentare pot să fie afectate în sensul reducerii excesive a alimentelor consumate, reguli de regim foarte stricte, preocupare legată de mâncare și alterarea comportamentului din timpul mesei. Comportamentele de control al greutății pot să fie afectate în sensul realizării de exerciții fizice excesive, inducerea vomei, utilizarea de lexative și diuretice. Putem spune că aceste comportamente devin periculoase atunci când sunt folosite la extrem. Spre exemplu un regim devine problematic atunci când regulile sunt atât de stricte încât consumul zilnic de alimente este inadecvat pentru sănătate, fiind fie insuficient fie inadecvat din punct de vedere nutrițional. La fel, exercițiul fizic este un comportament sănătos. Exercițiul fizic poate deveni problematic atunci când e făcut în exces, în mod obsesiv, sau interferează cu alte aspecte ale vieții persoanei. De asemenea e important să conștientizăm că persoanele cu tulburări alimentare au un risc foarte ridicat spre a dezvolta probleme medicale.

Tulburările alimentare sunt întâlnite mai frecvent la femei decât la bărbați. Aproximativ 90% din persoanele cu tulburări alimentare sunt femei. De asemenea exista posibilitatea că tulburările alimentare să fie mai greu de identificat la bărbați deoarece în general se manifestă printr-un exces de exerciții fizice.

Criterii de diagnostic:

Anorexia

Persoanele cu anorexie își restrâng consumul de alimente până la înfometare. Această tulburare este diferită de un moft sau de un regim strict. Persoanele cu anorexie au o modalitate de a gândi dificil de schimbat. Comportamentul lor este determinat de teama de a crește în greutate și o imagine corporală distorsionată.

Anorexia se caracterizează prin următoarele simptome:

Greutate corporală sub 85% din greutatea normală. Își reduc foarte mult cantitatea de alimente consumată și realizează exerciții fizice în exces pentru a pierde în greutate.
Frica intensă de a crește în greutate. În pofida faptului că sunt subponderale, persoanele cu anorexie au o frică excesivă de a crește în greutate chiar dacă asta le-ar duce la o greutate normală.
Imagine corporală distorsionată. Persoanele cu anorexie nu își văd corpul așa cum este în realitate. Îl văd mult mai mare și mai gras decât cum este. Felul în care își văd aspectul fizic le influențează felul în care se simt și stima de sine. O greutate foarte scăzută este foarte nocivă pentru sănătatea noastră, însă persoanele cu anorexie nu pot aprecia cât de mult au scăzut în greutate și că urmare nu pot să vădă că au o problemă în această direcție.
Amenoree. Femeile care nu avut trei cicluri menstruale consecutive se consideră că au amenoree. Aceasta apare datorită cantității foarte scăzute de substanțe nutritive ingerate care determină o “blocare” a unor funcții pentru că corpul să se poată adapta la condiții dificile. La bărbați apare un nivel scăzut de testosteron.

Sunt două tipuri de anorexie:

Tipul restrictiv, care nu include mâncat compulsiv sau comportamente de compensare (inducerea vomei/ laxative/ diuretice).
Tipul mâncat compulsiv/ Purgații – mâncatul compulsiv înseamnă consumarea unei cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp cu senzația de pierdere a controlului asupra comportamentului. Comportamentele compensatorii includ auto-inducerea vomei și utilizarea excesivă de laxative sau diuretice. Aproximativ 60% dintre persoanele cu anorexie vor mânca compulsiv sau vor manifesta comportamente compensatorii.

Bulimia

Bulimia este caracterizată de:

Episoade frecvente de mâncat compulsiv. Mâncatul compulsiv include două elemente:

Consumarea unei cantități importante de mâncare într-o perioadă relativ scurtă de timp.
Sentimentul de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar (exemplu: Nu poate să se oprească nici dacă își dorește acest lucru sau nu poate să evite episodul)

Comportamente compensatorii. Comportamentele sunt numite compensatorii atunci când sunt folosite pentru a echilibra sau compensa efectele unui episod de mâncat compulsiv. Spre exemplu persoanele cu bulimie își provoacă voma după un episod de mâncat compulsiv crezând că vor preveni creșterea în greutate. De asemenea pot fi folosite că și comportamente compensatorii utilizarea excesivă de laxative sau diuretice, clismele, exercițiul fizic excesiv.
Persoanele cu bulimie au episoade frecvente de mâncat compulsiv și comportamente compensatorii pentru o perioadă lungă de timp.
Modul în care persoanele cu bulimie își percep imaginea corporală are o influență crucială asupra stimei de sine și a valorii pe care și-o acordă.
Nu au o greutate foarte scăzută.

Hiperfagia bulimică (binge eating disorder)

Simptomele includ:

Consum excesiv de alimente chiar și după ce resimt senzația de disconfort. Acest comportament este realizat frecvent.
Sentimentul de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar.
Mâncat foarte rapid. Într-un timp foarte scurt sunt ingerate multe alimente.
Sentiment de vină și rușine față de cantitatea de mâncare consumată și modul în care au consumat-o.
Mâncatul singur și în secret este foarte frecvent la persoanele cu această problemă, pentru a-și ascunde problema față de familie și prieteni.
Mănâncă și când nu le este foame, apare mai frecvent atunci când persoanele sunt stresate, furioase sau plictisite.

Hiperfagia bulimică diferă de anorexie și bulimie deoarece nu apar comportamentele extreme de control a greutății (regimul foarte strict, inducerea vomei, folosirea laxativelor sau exercițiul fizic excesiv).

Consecințele tulburărilor alimentare

Tulburările alimentare pot cauza modificări fizice interne și externe. Modificările externe includ căderea părului, creșterea pilozității (pentru menținerea temperaturii corpului), pielea uscată, unghii moi.

Modificările interne sunt determinate de voma frecventă, utilizarea excesivă a laxativelor și a malnutriției. Persoanele cu TA au frecvent un dezechilibru electrolitic și probleme cardiovasculare (că rezultat al pierderii excesive în greutate și al comportamentelor compensatorii) acestea pot cauza senzație de amețeală sau chiar leșin. De asemenea apar modificări gastrointestinale: modificări digestive cum sunt balonare, reflux și constipație, dezechilibre hormonale – pierderea ciclului menstrual pentru perioade mai lungi de trei luni, infertilitate, deficite la nivelul sistemului imunitar, reducerea densității osoase – fracturi mai frecvente și nu în ultimul rând probleme stomatologice.

Aceste efecte fizice sunt periculoase și pot să fie ireversibile. Dezechilibrul electrolitic poate cauza infarct miocardic și chiar moartea. Modificările gastro-intestinale pot duce la incontinență sau fisuri la nivel de esofag care poate face ca voma să pătrundă în plămâni și să producă sufocare. Inducerea frecventă a vomei poate să distrugă smalțul dinților care nu poate fi refăcut, dinții trebuie înlocuiți sau acoperiți.

La vârsta adolescenței subponderalitatea poate cauza două mari probleme. Prima este afectare creșterii și cea de-a doua (datorata modificărilor hormonale) compromiterea densității osoase ceea ce face persoanele vulnerabile tot restul vieții la fracturi.

E foarte important să consultați un medic dacă vă induceți voma, folosiți excesiv laxative sau urmați un regim alimentar sever chiar dacă în acest moment aveți o greutate normala.

Terapiile validate științific pentru tulburările alimentare

Terapia cognitiv comportamentală clasică – intervine asupra preocupărilor corporale exagerate și a restricțiilor alimentare, a gândurilor compulsive și a purgațiilor. Terapia se bazează pe modelul de menținere a bulimiei propus de Fairburn (Fairburn și Wilson, 1993)

Etapele

– prima etapă are o componentă psihoeducativa referitoare la tulburare și tratament, automonitorizarea comportamentului alimentar și al comportamentelor compensatorii și controlul episoadelor de mâncat compulsiv și al greutății.

– a doua etapă elimină toate formele de control al greutății și modifică cognitiile disfunctionale care accentuează comportamentele bulimice.

– a treia etapa vizează tratarea insatisfacției corporale și a stimei de sine scăzute.

– a patra etapa vizează prevenirea recăderii

Studiile dovedesc eficiența acestei terapii pentru bulimie și pentru hiperfagia bulimică, arătând că reduce cu 80% crizele de bulimie și purgațiile. În cazul anorexiei eficiența terapiei cognitiv-comportamentala este limitată la anumite simptome..

Terapia interpersonală se centrează pe reducerea dificultăților de adaptare psihosocială. Acest tip de terapie pornește de la premisa existenței unor probleme personale rezolvate deficitar de către persoanele cu bulimie.

Etapele:

– prima etapă vizează identificarea problemelor interpersonale vizate în cadrul terapiei.

– a doua etapă implică învățarea unor strategii adecvate de abordare și rezolvare a problemelor interpersonale.

– a treia etapă vizează realizarea unui plan care conține schimbările realizate, cele care urmează să fie făcute și prevenirea recăderilor.

În cazul bulimiei terapia interpersonală are efecte pe termen scurt puțin mai redus decât terapia cognitiv comportamentală, pe termen lung însă efectele sunt comparabile.

Am o tulburare alimentară?

Citește cu atenție întrebările următoare și răspunde cu DA sau NU:

Îți provoci voma pentru că resimți un disconfort după ce ai mâncat? ___ ___

Te îngrijorezi că vei pierde controlul asupra cantității de mâncare consumate? ___ ___

Ai slăbit mai mult de 6 kg în trei luni? ___ ___

Crezi că ești gras/ă deși cei din jur îți spun că ești slab/ă? ___ ___

Ai putea să spui că mâncarea îți domină viață? ___ ___

!!! Dacă ai răspuns cu DA la două sau mai multe întrebări există posibilitatea să suferi de o tulburare alimentară. În acest caz e foarte important să apelați la un specialist psiholog sau psihiatru pentru o evaluare și tratament. De asemenea e important să vă consultați medicul de familie pentru a vă face niște investigații deoarece pot să apară multe complicații asociate tulburărilor alimentare.

Bibliografie:

Fontaine, O., și Fontaine, P., (2008). Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă, Polirom, Iași;

Fairburn, C.G., & Wilson, G. T. (Eds.) (1993). Binge Eating: Nature, Assessment and Treatment. New York: Guilford

Centre for clinical interventions, Overcoming Disordered Eating, http://www.cci.health.wa.gov.au/resources/index.cfm

Toate Drepturile Rezervate – Fundația Estuar

57 Likes